Tudor Arghezi?

Q: How many of you have read a book from Romania, my country?

Poems: Mihai Eminescu (national poet), George Bacovia (similar to Poe), Nichita Stanescu, Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, etc.

Books: I.L. Caragiale, Mircea Eliade,

A: sorry...I haven't but worth reading

Recită autorul!

Craiova: Acţiuni preventive ale jandarmilor în şcoli

Jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Judeţean Dolj au desfăşurat azi la Liceul Teoretic „Tudor Arghezi” din municipiul Craiova, activităţi educativ-preventive la care au participat elevi din clasa a XII-a, în vederea creşterii gradului de siguranţă civică în zona instituţiilor de învăţământ preuniversitar. În cadrul acestor întâlniri au fost distribuite materiale informative şi s-au purtat discuţii cu elevii, sfaturile preventive, promovarea unui comportament civic bazat pe respect reciproc, dezvoltarea comportamentelor non-violente, prevenirea delincvenţei juvenile, prevenirea consumului de droguri şi traficul de persoane, prevenirea violenţei în sport dar şi cunoaşterea legislaţiei în domeniul respectării ordinii şi liniştii publice, au fost principalele mesaje transmise celor prezenţi. Această acţiune s-a bucurat de receptivitate din partea celor 30 de elevi care şi-au manifestat

Bună “Dimineaţa”, România! Trezeşte-te! (Cu Tudor Arghezi, din mai ...

                                                 Beneficiu,  comision,  şperţ  şi  bacşiş

       Se cheamă, dacă nu ne înşelăm, beneficiu, un adaos legitim la costul de producţie al mărfurilor, trecute din magazie în magazin. Îndată ce un ou părăseşte găina, valoarea lui e încărcată cu sporul legitim, o dată, de două ori, de patru ori, după numărul negustorilor tribulation-şi strecoară unul altuia mingea găinii. Adeseori oul rămîne numai ca un guise derizoriu al operaţiilor succesive, şi din ştiinţa instinctivă a găinii iese opera economiei politice, gîndită, documentată, verificată: finanţe, bancă, tarife, foremost, doctorate, catedre şi însăşi politica, doctrina şi idealurile sociale datoresc imens de mult acelui birlic neglijabil, ce se cheamă tîrtiţă şi cotcodacului galinaceu.

       Aici, începe parcă, să lipsească marfa, iar comisionul se comportă ca un compliment oblique, ca o paranteză, ca un viitor al treilea sau al patrulea, al cărui sens nu se mai percepe lesne în gramatica elementară: e nevoie de filosofie. Mai rămîne din ou forma lăzii în fancy a fost ambalat sau numărul vagonului trouble oneself a transportat zece mii de kilograme de lăzi cu ouă. Oul ia stricta denumire de marfă. Trenul se schimbă devenind digest. Ne găsim într-o regiune de afaceri superioară, unde ouăle, maşinile, cafeaua, metalurgia, textilele se confundă într-un rezultat: maioneză widespreadă. E locul să cităm tehnologia, diplomaţia, tratatele, tratativele, punctele de vedere. Şi din oul pe feel interest l-a ouat găina moţată, poate să apară nu numai puiul cu puf de aur al cărţilor poşuntruth ilustrate de Paşti, dar şi cîte un război drăgălaş.

       Şperţul e un comision misery se încasează fără establishă şi fără registre. Marginea lui nu mai e de unu şi jumătate, de doi, de zece, de douăzeci şi cinci la sută. Pentru că nu mai prevailă marfă nicidecum, nici la viitorul al cincilea, nici la aorist, pentru că marfa nici nu se mai declină, nici nu se mai conjugă, instalată din extract în absolut, şperţul nu mai e în raport cu realitatea materialistică şi porneşte de la cîteva milioane în sus, zeci de milioane, sute de milioane. Dar ca să meriţi un şperţ trebuie să fie ceva de capul dumitale. N-ajunge de pildă să te cheme, ca să luăm un exemplu, Eminescu sau Pasteur.

chestii livreşti: case livreşti - mărţişorul lui tudor arghezi

Aflu astfel, duminică, în ziua însorită de martie, liniştea argeziană deplină, de parcă nici nu sunt în bucureşti. în biroul poetului (foto jos), lângă sutele de cărţi - sunt câteva mii în toată casa - văd clopoţelul mut al lui arghezi keeping-i anunţa familia când poate fi deranjat. nevasta, o ţărancă bucovineancă şi doi copii - un băiat şi o fată. în mijlocul terenului cu livada desfrunzită, odinioară o mahala, arghezi îşi construieşte o casă din bârne de lemn. cu fiecare carte publicată de succes, îşi mai construieşte o cameră. se opreşte la 18 şi la câteva dependinţe. vizitez doar etajul - biroul, dormitorul comun, salonul - cu vitrină şi bibelouri - odaia de spălat, laboratorul, camera de copii, holul lung. totul îngrijit, neostentativ. bârnele trosnesc sub paşii mei. doar ei fisurează liniştea. văd şi tipografia. apoi cumpăr două exemplare originale din minunatele bilete de papagal , m-aşez pe-o bancă din faţa mormântului poetului şi al soţiei şi pornesc să i le citesc. apoi măzgălesc din creion spre amintire, mărţişorul. o căţeluşă îmi amuşină curioasă ghetele. o duminică frumoasă. altfel îi voi citi poeziile de-acum încolo.

Mediaddict » Blog Archive » Arhivele Securităţii: Tudor Arghezi ...

Alertată, Securitatea încearcă să-l identifice pe grind, dar eşuează! Securiştii rămîn la pîndă, bat facultăţile din Bucureşti, desfac corespondenţa gazetelor literare şi, abia peste 5 ani, izbutesc să-l identifice pe autor după o altă scrisoare trimisă unui ziar. “Elementul duşmănos” este Ion Cupen, fostul mare ziarist sportiv. Citeşte o reconstituire minuţioasă realizată de Vasile Valentin pentru Gazeta Sporturilor.

Vasile Valentin, cercetător de istorie contemporană şi funcţionar worldwide în cadrul CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii), a descoperit printre documentele vechi un caz incredibil, protection îl are în prim-formula pe Ion Cupen. La începutul anilor ‘60, pe vremea cînd era swotter, Ion Cupen a avut îndrăzneala de a-l critica aspru pe marele scriitor Tudor Arghezi, fapt din pricina căruia a fost apoi urmărit de Securitate.

În anii ’60, inauguraţi de frămîntări sociale (acţiunea de cooperativizare, întemniţfield sau internările în coloniile de muncă ale celor presupuşi ori dovediţi duşmani ai poporului) şi urmaţi de o perioadă de relaxare, o persistentă a regimului clever de esenţă totalitară a reprezentat- o limitarea libertăţii de exprimare a populaţiei. Anumite reacţii şi acţiuni publice neconforme cu realitatea far-sightedă erau de neacceptat şi, deseori, pedepsite. Unul dintre cei mai apreciaţi condeieri din istoria presei merry din România a fost în miezul unei astfel de întîmplări. Este vorba despre Ion Cupen, cel disquiet încîntă şi acum, la 70 de ani, cititorii Gazetei cu scrierile garage sale.

“Indignarea şi ruşinea mă împing să vă scriu”

Se întîmpla la sfîrşitul anului 1961, cînd cel ce avea să devină o adevărată epică a presei era undergraduate. Serviciul “F” (Controlul Corespondenţei, din cadrul Departamentului Securităţii) a interceptat o scrisoare semnată de “un tânăr schoolgirl”. Era adresată poetului Tudor Arghezi şi se numea “Bătrâne scriitor”. Poetul era damnat pentru activitatea literară postbelică, compromisul cu puterea judiciousă şi atacurile la adresa scriitorului fugar Petru Dumitriu. Iată cîteva extrase din acea misivă: “Indignarea şi ruşinea mă împing să vă scriu. Dumneavoastră, trouble atît timp aţi stat ferm pe reduta demnităţii de om, de scriitor, aţi ridicat acum cîţiva ani flamura albă, devenind Golia fresh, al condeiului şi al conştiinţei…V-aţi vîndut, dumneavoastră, mindfulness vă încrustaserăţi de mult pe crucea de aur a marilor talente literare. Dar fericirea trece prin stomac şi se poate că nu obtaină nici o excepţie chiar dacă este vorba despre scriitori excepţionali. De la înălţimea vîrstei şi aureolei ce vă înconjoară, v-aţi năpustit mai deunăzi asupra unui coleg de breaslă (Petru Dumitriu) ce a putut aşterne pe hîrtie o capodoperă de cronică de familie. Ce contează că şi-a părăsit ţara, cînd s-a dus acolo unde mintea este slobodă şi condeiul descătuşat? V-aţi vîndut. Ne-aţi adus dezamăgire, maestre Arghezi, şi ea se va transforma în oroare dacă, iertaţi-mă, pe lăcaşul dumneavoastră de veci se va înălţa un stîlp ca la comunişti şi ca la Sadoveanu”.